Propunere pentru sigla PDL

Am o propunere interesanta pentru sigla PDL

Un fel de autodenunt

In nemernicia mea am indraznit sa imi pun un geam termpoan.

In nemernicia mea am de gand, anul asta, daca imi gasesc serviciu, sa imi mai pun inca 3 geamuri termopane.

Recunosc ca am in casa cateva vaze chiezesti de valoare primite cadou de tatal meu de la cativa prieteni chinezi si ca desi nu imi ajung banii nu m-am gandit sa le vand.

Nu am tablouri de valoare inca, dar promit ca, daca situatia mea financiara se va schimba in bine, imi voi cumpara multe tablouri pentru ca imi plac.

Se autosesizeaza cineva?

Crede cineva ca Basescu poate ajunge un presedinte de paie?

Din anul 2000 Basescu nu a renuntat niciodata. Nu a fost invins si nu s-a lasat invins. Nu a iertat nimic si pe nimeni. Basescu nu este omul care sa renunte. Lui Basescu nu ii place sa piarda. Nici nu accepta ca acest lucru este posibil. Basescu a facut tot ce a putut sa isi discrediteze adverasarii. Basescu este, asa cum singur a declarat un jucator.

Ciresc in Romania Libera si ma minunez.Exista cineva in Romania care crede ca Basescu ar putea ajunge un presedinte de paie.   Aceasta persoana este domnul Cristian Campeanu. Domnia sa ne anunta ca este posibil ca Traian Basescu sa fie trecut pe linie moarta de catre PDL:

„Daca mai au putina rabdare si nu il suspenda din nou, gand la care par sa saliveze de pe acum, bunii prieteni Ion Iliescu si Crin Antonescu s-ar putea sa-l vada pe Traian Basescu trecut pe linie moarta in scurta vreme, iar asta de catre cine se asteapta mai putin: de catre PDL”

Dupa parerea domnului Cristian Campeanu, liderii PDL-ul ar putea face acest gest deoarece Basescu nu mai are cum sa fie o locomotiva electorala pentru partid:

„Faptul ca nu va mai putea candida pentru un nou mandat, precum si faptul ca a facut si greseala sa anunte prematur (din nou, acest pacat al declaratiilor pripite) ca dupa incheierea mandatului nu va reveni in viata politica de partid ii va determina pe liderii actualului PDL sa isi puna serios problema in ce masura merita sa sustina initiativele politice ale presedintelui daca acesta nu mai poate functiona ca locomotiva electorala.”

Domnul Cristian Campeanu ne lamureste si cine vor fi refomatorii partidului si unde se va da confruntarea:

“Confruntarea se va da pe terenul “reformei statului”, tema cu care Traian Basescu a castigat alegerile si la care PDL s-a raliat declarativ. O reforma reala care sa nu se rezume la Parlament unicameral si la reducerea numarului de parlamentari, ci sa mearga in profunzimea institutiilor, in sensul debirocratizarii, profesionalizarii si depolitizarii aparatului de stat, nu poate fi facuta decat de un partid modern, bine si flexibil organizat in teritoriu, cu optiuni doctrinare clare, din care sa rezulte initiative politice coerente, si, mai ales, cu lideri credibili si profesionisti. Or, exact acestea sunt elementele de reforma a partidului propuse de Cristian Preda si Monica Macovei. Cu alte cuvinte, aripa reformista este cea care promoveaza in interiorul PDL agenda presedintelui.”

Spre finalul articolului domnul Cristian Campeanu ne linisteste. Basescu are inca aliati puternici:

„Deocamdata presedintele are aliati puternici. In primul rand, electoratul (e de presupus ca si la Resita, Bistrita sau Oradea alegatorii au votat Basescu, nu baronii pedelisti). In al doilea rand, presedintele are inca de partea sa o alianta influenta formata din intelectuali publici, jurnalisti si cetateni angajati in dezbaterea publica in spatiul virtual, care pot crea un curent de opinie puternic in favoarea actiunilor reformiste.”

Alianta Social Liberala este posibila si necesara

Pe blogul presedintelui de onoare al Partidului Conservator, domnul Dan Voiculescu am gasit un articol deosebit de interesant despre necesitatea crearii unei Aliante Social Liberale.

In acest moment, in Romania, Traian Basescu prin intermediul PDL-ului controleaza Guvernul, Parlamentul, Ministerul Public şi serviciile secrete.

Dupa cum stim cu totii Basescu incearca sa isi subordeneze si puterea judecatoreasca.

Cei tineri nu intuiesc gravitatea situatiei. Cei trecuti de 35 de ani, care au prins ani buni de comunism inteleg mai usor spre ce ne indreptam. Pericolul ca un singur partid sa detina intreaga putere in Romania este real si nu trebuie neglijat.

Pentru salvarea democratiei actuala opozitie trebuie sa actioneze unitar.

Daca PSD+PC si PNL actioneaza separat risca sa ajunga niste partide mici, neimportante, slabe sau chiar mai rau pot ajunge in situatia PNTCD-ul adica in afara vietii politice.

Trebuie sa le explicam romanilor ca Alianta Social Liberala este singura alternativa credibil la actualul regim.

Scrisoare deschisă: Alianţa Social Liberală. Acum!

Se pregătesc congrese la PSD, PNL şi la PC. Fierbere, strategii, alianţe, ambuscade, funcţii.

Inevitabil, cineva va ajunge sau va rămâne preşedinte la PSD. Şi? Va înceta dezertarea parlamentarilor? Primarii rămaşi fără fonduri nu vor mai trece de partea puterii? Vor creşte pensiile sau salariile din educaţie şi sănătate? Mi-e teamă că nu.

La PNL, foarte probabil, Crin Antonescu îşi va reîmprospăta echipa. Şi? Parlamentarii şi primarii PNL vor rezista ispitei scurtăturii spre putere? Fiscalitatea va deveni eficientă şi flexibilă? Sunt, din nou, sceptic.

La PC se schimbă garda. Vor veni, sper, lideri tineri, inteligenţi, determinaţi. Vor propune şi promova o nouă viziune! Şi?

De fapt, vor deţine măcar un strop de putere reală actualii şi viitorii preşedinţi ai acestor partide într-un stat în care Preşedinţia, Guvernul, Parlamentul, Ministerul Public şi serviciile secrete sunt autoritar controlate de CELĂLALT PARTID?

Mi-e teamă că NU.

În acest moment, nu-i nici un secret, în România există un singur partid cu putere politică reală. Ba chiar un singur om, dar asta este deja specific naţional.

Aşadar, la o evaluare realistă, noilor preşedinţi nu le rămâne decât bucuria platonică a statului de lider al Opoziţiei. În alte state, această poziţie are rolul său, în România, în această Românie de după 2009, liderul opoziţiei are infinit mai puţină putere şi influenţă decât un banal secretar de stat care a avut, la timp, înclinaţie către portocaliu. Şi, astfel, în următorii ani, PNL şi PSD riscă să macine în gol bruma de resurse de care mai dispun pentru a se impune drept, imense realizări, „principal partid de opoziţie” sau „cel mai activ partid de opoziţie”. Iar liderii lor vor mai înscrie puncte simbolice la câte o emisiune televizată sau la câte o moţiune plecată din start fără şanse. Deci, foarte puţin. Ba chiar nimic.

Şi atunci, mă întreb, n-ar fi mai util ca, în loc de pantomimă politică, opoziţia să înceapă să existe?

Iar opoziţia, această opoziţie confruntată cu actualul regim, nu poate exista decât dacă acţionează unitar. Este nevoie acum, nu peste doi ani, de o Alianţă Social-Liberală. PSD şi PNL trebuie să înţeleagă că nu se luptă cu un partid, ci cu un sistem care dispune integral de resursele instituţionale, financiare şi coercitive ale statului român.

Acţionând separat, în logica unei rivalităţi în interiorul opoziţiei, structurile teritoriale ale PSD şi PNL vor fi, în doi ani, decimate de migraţia spre putere. Iar dacă cineva îşi face iluzii că în 2012 poate câştiga puterea, chiar într-o alianţă, obţinând 54-55% din voturi înseamnă că s-a născut după 6 decembrie 2009.

Actualul regim nu poate fi schimbat decât cu peste 70% din voturi. Iar o alianţă cu o istorie de doar 6-7 luni între politicieni care, timp de 2 ani, s-au atacat, nu va putea ajunge la un asemenea nivel în opţiunile de vot ale românilor.

De la cetăţenii români fără simpatii politice până la simpli membri de partid, aleşi locali sau parlamentari, toţi avem nevoie de o viziune şi un obiectiv realizabil pentru a continuă să sperăm.

În prezentul context politic, opoziţia unită este singurul proiect care poate constitui o alternativă credibilă la actualul regim şi poate stopa dezertările şi chiar disoluţia partidelor.

Pentru ca PSD şi PNL să nu devină, treptat, doar partide istorice, trebuie formată, în cel mai scurt timp, Alianţa Social Liberală, trebuie elaborat un program politic temeinic şi trebuie construit un guvern din umbră solid, care, prin contrast, să demonstreze precaritatea Executivului în funcţie şi să-i convingă pe români că există alternativă. România are personalităţi marcante, în politică şi în afara ei, care ar putea restaura, chiar şi din umbră, încrederea românilor în funcţia de prim-ministru.

Altfel, dacă ne irosim timpul cu mize simbolice, rezultatele la alegerile locale şi parlamentare din 2012 vor fi, în mod fatal, doar simbolice.

Aşadar,

Domnule Diaconescu, domnule Geoană, domnule Mitrea, domnule Năstase (ordinea este strict alfabetică) vă întreb public, ca cetăţean român şi coleg de opoziţie, cum vedeţi viitorul PSD, al opoziţiei şi al democraţiei în România?

Domnule Antonescu, stimaţi colegi liberali, cum vedeţi viitorul PNL, al opoziţiei şi al democraţiei în România?

Guvernarea Pinguinului

Guvernarea Pinguinului de la radio ZU