Adrian Paunescu va trai vesnic in inimile noastre

ADRIAN PAUNESCU NU A MURIT.

ADRIAN PAUNESCU VA TRAI VESNIC IN INIMILE NOASTRE.



DUMNEZEU SĂ-L IERTE!

Pe voi prietenii mei dragi va rog sa ma iertati, nu ma pricep la cuvinte  asa ca rog sa cititi aici :

Te condamn la viaţă veşnică, poetul meu!

si aici:

Din nou goi și singuri…

Vania, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Natasha, Orfiv, Hai ca se poate!, Dale de cultura, Chat NoirWorld of Solitaire, Teo Negură, Gabriela SavitskyMika, Mirela, Cristi DimaCristian LisandruDispecer Blogosfera, Consiliul National Blogosferei, Aliosa, KinRAnca Florea, Augustin Radescu, Renata, Basarica, Bibliotecarul, Victor Ponta, Vassyle, Transildania, Supravietuitor, Ramona, Pro Atitudine, Plano 10, Elisa, Oana Niculescu Mizil, Sibilla, Chrysthyan, Corina Cretu, Cosmin Stefanescu, Cristian Ghinda, Gebeliezis, Flavius, George Valah, Griska, Lucia Verona, Simona Ionescu, Simion, Alex Mazilu, CostiPopa Teapa,

107 gânduri despre „Adrian Paunescu va trai vesnic in inimile noastre

  1. POETUL inimii mele, al unei / unor intregi generatii, a plecat la cer…… lasand aici, pe Pamant, o parte din sufletul si viata sa !
    Nu pot spune mai mult, nu e cazul sa spunem mai mult (deja patetismul televiziunilor si marea admiratie a „poporului” roman se desfasoara din plin la aceasta ora)… decat un simplu… MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL, ADRIAN PAUNESCU! ODIHNESTE-TE IN PACE! 😦

      1. Ai spus bine. Adrian paunescu nu a murit. S-a dus senin ca cerul zilei de astazi. Si-a luat ramas bun, ne-a zambit odata cu soarele. O zi buna, frumoasa si blanda ca el. Ne-a iubit, ne iubeste !

  2. SCRISOARE DIN URGENTA ..INIMII

    Dragii mei compatrioţi,
    (ADRIAN PAUNESCU)
    Vă scriu dintr-o situaţie mai puţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din lagăr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. Vă scriu, pur şi simplu, din serviciul de reanimare al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgenţă – Floreasca, din Bucureşti. Ani şi ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgovişte, dr Mihai Viorel, dr Cristian Serafinceanu au tot insistat să mă internez pentru a rezolva în fond durerile care m-au tot încercat. A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran şi m-a convins, cu argumente serioase şi imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei performante a momentului. M-am limpezit şi am decis că aşa voi face. A doua zi, la 13:30, conform făgăduinţelor, a venit Ambulanţa, cu medici siguri pe ei înşişi, cu brancardieri hotărâţi, şi m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Ambulanţă m-a costat, din punct de vedere nervos, jumătate de viaţă. Nu-ncăpeam pe targă. Îmi erau ameninţaţi genunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secţia condusă de marele medic Mircea Beuran. Căutările n-au încetat însă. Mi s-au făcut primele 15-20 de investigaţii. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-şi împart acelaşi spital de urgenţă, dr Beuran şi dr Brădişteanu. Ei au ajuns la concluzia că problema mea principală e inima. Au decis să mă mute în zona dotată electronic pentru cele mai profunde determinări ale existenţei inimii în pieptul meu şi concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.

    Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Şi eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis. Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul… Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări. Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Muncesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Băieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă? Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile.
    Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele.
    Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.

    O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în înmulţire, cât şi pentru preţurile lor infernale. Eu suferinţele acestui or-ganism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, medicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi. Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă îngână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vieţii ca nişte mari specialişti în sănătate să se aplece asupra ta, să te analizeze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Oricât aş fi de trist, oricât aş fi de disperat, oricât m-aş simţi de captiv în maşinăriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile organismului, glicemia, pH-ul şi, în genere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

    Mâncarea e fadă în spital. Telefoanele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă sărăcăcioasă şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mine o femeie operată de dr Şerban Brădişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea nevoie să restituie o parte din recunoştinţă celui ce-o salvase. În secţia unde sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să lase loc circului sau băşcăliei. Noi vorbim dintre viaţă şi moarte.
    Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice complicitate cu moartea. Personal, n-am crezut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de semnificaţii contrare: viaţa şi moartea.
    Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toată această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la numărătoare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.

    Dacă voi reuşi – cu ajutorul marilor medici care mă înconjoară – să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez priorităţile. Suferinţa retrogradează orgoliile. Probabil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească neschimbată, ideea pură, sentimentele curate, disponibilitatea către omenie.

    De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se limpezeşte privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului. Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascultătoare, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin – prin suferinţa mea – tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să potenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată

    AZI AM DEVENIT MAI SARACI,MAI SINGURI !
    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE !

  3. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Oamenii buni pleacă din această lume nedreaptă și rămânem cu nulitățile de orice culoare politică dar mai ales portocalie.
    Rămâne însă opera lor care nu poate fi contestată. Mormintele lor sunt răvășite de doritorii de cavouri de lux. Am văzut la Bellu cum a dispărut cavoul lui Titu Maiorescu și cred că este un dezastru și cu alte morminte ale unor oameni celebrii ai acestui neam. Dărâmăm casele vechi din București și apar hidoase clădiri cu multe, multe etaje.
    În curând se va studia la limba și literatura română o listă de autori mai redusă ca în anii negrii 1950. Să vedeți înjurături la adresa lui Păunescu.

    1. Viata noastra va deveni asemeni borcanelor de sticla ce suna a pustiu. Au grija niste viermi scarbosi sa ne amenajeze noua teritoriul si viata. Borcane de sticla ce suna a pustiu. La asta ne indeamna ? La asta de trimit in viitor? Pustiu in cuget, desertaciune in suflet ? Nu trebuie sa ne resemnam „chipului” propus de niste gaunosi. Ar trebui sa spunem cat mai ferm, cu orice pret si fara frica : „Pe aici nu se trece!” Din pacate isi gasesc mereu uneltele potrivite in persoanele ce din greseala au ajuns sa ne guverneze.

  4. L-am cunoscut pe Adrian Paunescu. Dupa decembriada. Inainte doar l-am vazut si auzit. Dar si atunci il admiram. Nu eram mare consumator de poezie, insa l-as fi imbratisat pentru munca de promovare a talentelor. Atat pe taramul cultural-artistic, cat si pe cel al stiintei. S-a batut pentru un Cozac, dar a pierdut in Romania. L-a castigat Canada …

    Poate, pentru unii a fost controversat. Pentru mine a fost Omul care nu-si schimba crezurile dupa cum bate vantul, nu musca mainile care l-au ajutat, cu orice risc. Astazi, omul Adrian Paunescu si-a incheiat socotelile lumesti. Dumnezeu sa-l odihneasca! Ramane langa noi Poetul Adrian Paunescu. Natiunea sa-l pretuiasca! La adevarata lui valoare!

  5. N-aveti idee pe cati oameni a ajutat ! De la oameni simpli, neinsemnati, pana la personalitati.Viata lui astazi s-a incheiat.Incepe eternitatea operei sale.

    1. @theodora, nu permite nimanui sa transforme ceasurile de reculegere si grea apasare in altceva. Purtam memoria poetului ca pe o icoana, multi dintre noi. El insa ne-a iubit pe toti, in fiecare a gasit o particica demna de iubirea sa.

      1. „La masa istoria sade
        Si eu ma invart ca un claun
        Si cand se serveste dineul
        Tot mie ea nu-mi da un scaun.

        Pe front ma trimite intruna,
        Din mine aleaga-se praful,
        Dar cand ma intorc in permisii
        Tot ea imi ocupa cearceaful.

        Istoria-mi sade-n camara,
        Istoria painea mi-o taie,
        In locu-mi se duce la teatru,
        Istoria-mi intra in baie.

        Istoria-mi naste copiii,
        Istoria-mi fura din tara,
        Istoria-mi creste nepotii,
        Pe urma, tot ea, mi-i omoara.

        Satul sunt de ea ca de mine,
        Lehamite-n trup mi se face,
        Istorie, vezi-ti de treaba,
        Istorie, lasa-ma-n pace!

        Vreau zilele mele sa treaca
        In nici o idee-ndrazneata,
        Satul de istorie, totusi,
        Mi-e dor de-o simplissima viata.”

        Adrian Paunescu – Simplissima viata

      2. Da… si-mi amintesc ce succes avea atunci! Era bataie pe cartile lui la o lansare de carte. Se epuizau foarte repede si din aceasta cauza erau si rare. Reusea sa stranga mii de oameni la Cenaclul Flacara. Am pus secvente si la mine pe blog, cred ca ai vazut. Uite si aici: http://motanulfilozof.blogspot.com/
        Si acum… cel care odinioara saluta „generatia in blugi”… nu mai este… Trist. Foarte trist. Usurinta cu care scria versuri era debordanta. Poezia lui a avut intotdeauna substrat, continut. Sunt destui care spun ca a fost poetul de curte al lui Ceausescu. Dar sa ne gandim ca a avut curajul (cati dintre noi am fi avut acest curaj?) sa spuna liber, in gura mare astfel de versuri:

        „Tu nu esti platita cu banii,
        In tine o inima bate,
        De tine se tem toti tiranii,
        Dar noi te iubim, libertate.

        Tu birui poveri si dezastre,
        Cetate unesti cu cetate,
        Lumina a patriei noastre,
        Si sfanta ne esti libertate.”

        Nu este putin lucru.

      3. Am primit un comentariu absolut incalificabil legat de moartea lui Adrian Paunescu. Sa vezi ce cuvinte folosea respectivul care mi l-a trimis. Nu pot sa le reproduc. L-am sters, bineinteles. Mare pacat de faptul ca sunt oameni care nu inteleg nimic… Si care neaga valoarea unui mare poet pe motive politice. Si asta inca ar mai fi cum ar mai fi, dar sa fi vazut limbajul… Care, desigur, spune totul despre omul respectiv.Iti lasa un gust amar…

      4. Chiar si platit si nu trebuia sa foloseasca limbajul pe care l-a folosit. Una e sa critici si alta este sa denigrezi. La noi se obisnuieste, in ultima vreme, sportul al doilea: denigrarea. De unde se vede ca unii (care nu-s putini si, dintre ei, chiar intelectuali) nu stiu ce inseamna sa faci o critica. Pe care o confunda, din pacate, cu denigrarea. Pe mine ma inspaimanta cat de jos se coboara acesti oameni. Si asta fara niciun pic de jena. Ca de spiritualitate nici nu poate fi vorba. Pur si simplu un nivel subgolanesc, daca pot sa ma exprim asa. Sa fie asta o trasatura a societatii romanesti actuale? Sper sa nu…

        1. @Motanul Incaltat
          Inteleg ca tu nu prea ai avut parte de comentarii de genul asta.
          Blogul meu este vizitat frecvent de simpatizanti ai lui Basescu.
          Eu am primit injuraturi in campania electorala cat sa imi ajunga pentru 10 vieti…. amenintari cu moartea … hai sa nu mai vorbim acum de ei.

        2. Uite-te la mine pe blog ce spun Basescu, Boc si Elena Udrea despre Adrian Paunescu. Toti il considera un om mare si un mare roman, un reprezentant de seama al culturii romane (Elena Udrea). Basescu a spus chiar ca s-a regasit in poezia lui Adrian Paunescu, desi conceptiile lor politice erau total diferite!

        3. @KinR
          Ai dreptate KinR.
          Nemernicii nu se pot abtine.
          Sa iti spun ce sentimente am avut cand l-am vazut pe Basescu la Casa Scriitorilor?
          Probabil ca stii.

    1. @DYN
      Nu cred ca nu o sa mai scriu nimic azi. 😦
      Dar daca vrei sa scrii tu ceva sunt de acord.
      Poti sa lasi idea aici la comentarii sau chiar sa punem textul sub forma de articol.
      Chiar am fost afecatat de moartea lui Paunescu.
      Nu prea am participat la Cenaclul Flacara dar ascultam emisiunile la radio.
      Cred ca stiu toate versurile melodiilor pe de rost.

      1. ce as putea sa scriu?
        orice cuvinte sunt de prisos.
        eu am fost la cenaclu…am trait pe pielea mea acea atmosfera ..
        era ceva ce iti dadea speranta ..te incarca pozitiv energetic…
        poeziile lui Paunescu sunt pe buzele tuturor …
        mi-a marcat copilaria ..ca multora de altfel DE ASTAZI -REPET- SUNTEM MAI SINGURI SI MAI SARACI IN POEZIE ..
        DAR TRAIM CU SPERANTA CA EXISTA CEALALTA LUME SI NE VOM MAI REVEDEA …nu cred ca trebuie sa tacem ci mai bine sa ne spunem pasul
        asa va fi mai usor …

        1. @DYN
          Si eu am crescut cu melodiile de la Cenaclul Flacara. Cred ca si acum mai stiu versurile pe de rost.
          Era intradevar o atmosfera extraordinara.
          Suntem mai singuri si mai saraci…. se pare ca nici nu mai este studiat in scoli.
          Am citit si blogul lui tismaneanu azi… arunca cu noroi…. si nu este singurul …..ce ar merita astia?
          Deabia dupa ce pierzi pe cineva iti dai seama ca nu l-ai apreciat destul cand era in viata.

        2. AI DREPTATE THEO ! DAR NOI SUNTEM OAMENI SI SUPUSI GRESELII !
          SE GASESC DESTUI CA SA ARUNCE CU GUNOI..
          E NORMAL..NICIODATA NU VA FI MULTIMEA MULTUMITA IN TOTALITATE…
          DAR CEI CARE FAC ACEST LUCRU ACUM ..SUNT NISTE PROSTI,NISTE INTROVERTITI,CARE NU SI-AU GASIT ROSTUL IN VIATA …INAINTE DE A FI POLITICIAN ..PAUNESCU AFOST OM ,POET, A FOST LINGA NOI, A FOST ROMAN …EL AFOST SINGURUL CARE A POLEMIZAT CU CEAUSESCU…
          DESI NU ERA O COMUNICARE PERSONALA, SUFLETUL LUI NE TRANSMITEA INCREDERE SI SPERANTA .
          DE ASTA ERAU CU MIILE ACOLO…
          ERAM MANDRI CA ERAM ROMANI .

        1. @DYN
          Nu cred in previziuni… decat daca sunt previziunile mele 🙂
          De fapt nici nu am inteles intre cine va fi razboiul….. din ce am citit in ultima saptamana prin ziare…. unul din SUA era de parere ca daca SUA porneste un razboi impotiva Irakului atunci SUA iese din criza…. ce batalie ar merita ala….. am mai citit declaratia unuia de la serviciile din Israel care parca a recunoscut ca Israelul este vinovat de atacul asupra centralei nucleare din Siria…. sper ca am retinut bine….. si astia ar trebui potoliti …. dar nu are cine.

        2. CU PERMISIUNEA TA SI A CELOR CARE SCRIU PE BLOG.PUBLIC ACEST ARTICOL..DOAR IN SCOPUL DE A CITI ARTICOLUL CAT MAI MULTI OAMENI …
          ESTE BINE SA REVENIM CU COMENTARIILE INTR-UN MOMENT MAI PROPICE …
          ACUM ..NU STIU DACA ESTE CAZUL…DACA VREI POTI STERGE !!

          Un razboi cu Iranul va salva economia globala – Washington Post
          David Broder, corespondentul politic pentru cotidianul american Washington Post, sustine ca singura solutie pentru problemele economice si politice ale presedintelui american, Barack H. Obama, este pregatirea unui razboi cu Iran.

          Astfel, David Broder, ofera o surprinzatoare solutie pentru problemele politice si economice actuale ale presedintelui SUA, Barack H. Obama, si anume: pregatirea unui razboi cu Iran, scrie Rawstory.

          Presedintele, care este “mult mai inteligent” si mult “mai inspirat”, decat ceilalti oponenti, ar putea beneficia de pe urma unei confruntari cu Iran, deoarece un razboi va pune in miscare economia, sustine Broder, in editorialul sau din Washington Post.

          Acesta scrie ca exista doua cai “esentiale” in care o economie poate creste: printr-un ciclu economic obisnuit, sau prin razboi.

          “Uita-te in urma la marea depresiune. Ce a rezolvat in final criza economica? Al Doilea Razboi Mondial. Probabil aici va invinge Obama. Cu un suport puternic din parte republicanilor in Congres, pentru a provoca ambitiile nucleare ale Iranului, ar putea folosi mare parte din 2011 si 2012 orchestrand un conflict cu iranienii. Iar in timp ce tensiunile cresc, si se accelereaza pregatirile pentru razboi, economia se va imbunatati.”

          “Nu sugerez, desigur, va incita la un razboi pentru a fi reales”, a spus Broder. “Dar natiunea i se va alatura din cauza ca Iranul este cel mai mare pericol al acestui inceput de secol”.

          Articolul lui Broder a primit imediat numeroase critici din partea expertilor politici si economici. Intr-o postare intitulata “Si-a pierdut Broder mintile?”, editorul revistei Foreign Policy, Blake Hounshell, scrie ca propunerea lui Broder este “o nebunie, din mai multe motive”.

          “Una ar fi ca pietelor nu le plac tensiunile, cel putin nu cele in care pretul petrolului creste. In al doilea rand, al doilea razboi mondial a scos SUA din depresiune deoarece avea un program stimulator care a mobilizat toate sectoarele societatii. Astazi, armata SUA are toate uneltele pentru a lupta cu Iran, si nu va fi nici un fel de pregatire. Nu a citit Broder propriul sau ziar? Pentagonul cauta sa faca reduceri de miliarde de dolari, si se confrunta cu bugetele de austeritate”.

          Scriind in aceeasi revista, Marc Lynch sustine ca articolul lui Broder este “un interesant studiu despre ideile prostesti care apar in Washington,” si precizeaza ca administratia lui Obama gaseste aceste idei ca fiind “ridicole.”

          Dean Baker, de la Centrul Cercetarii Economice si Politice, spune ca ideea lui Broder pentru un stimul condus de guvern este gresita, si ca nu trebuie sa fie neaparat de natura militara.

          “Daca cheltuielile pentru un razboi pot crea locuri de munca si creste economia, atunci in acelasi mod poate sa o faca si cheltuielile pentru sosele, izolarea termica a locuintelor, sau educarea copiilor”.

          Dar cel mai dur a fost criticat de catre Matt Duss de la Think Progress: “In mod special in urma a ceea ce s-a intamplat in Irak, ce fel de degenerat va sugera sa ne pregatim sa facem la fel si in Iran, doar pentru a crea locuri de munca?” a intrebat acesta. “Se pare ca cel care scrie un articol obisnuit in Washington Times.

          …………………………………………………………………………………………………………..
          ARTICOLUL CU VANGA

          O celebră clarvăzătoare din Bulgaria a mai prezis, pe lângă conflictul de anul acesta , accidentul submarinului Kursk, venirea lui Obama la Casa Albă şi criza economică.

          O nouă conflagraţie mondială – purtată după toate „regulile“ impuse de un armament sofisticat, un preşedinte de culoare pentru Statele Unite, atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001 şi multe alte evenimente care au schimbat faţa lumii se regăsesc în viziunile babei Vanga, cea care a fost denumită şi „Nostradamus din Est“. „Se spune că după profeţiile bătrânei se ghida şi Gorbaciov în deciziile pe care le lua“, afirmă scriitorul autohton Pavel Pavlov, în cartea pe care i-a dedicat-o prezicătoarei.

          „Ultimul preşedinte va fi negru“

          Venirea la conducerea SUA a unui preşedinte de culoare va coincide cu o criză economică majoră, „iar America se va prăbuşi atât de la sud, cât şi de la nord“, a prezis Vanga. Dar vorbele sale nu sunt atât de recente ca ale altor prezicători. Cu puţin timp înaintea morţii sale, pe 11 august 1996, „Regina vrăjitoarelor“ – aşa cum este numită şi acum de bulgari – a făcut această afirmaţie şocantă pentru toate mediile de informare în masă.

          Vorbele sale nu au fost uitate însă, blogurile internauţilor din estul Europei readucând profeţia în actualitate în 2008, cu puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale din SUA. Mai mult, clarvă- zătoarea a spus că „omul negru“ va fi ultimul preşedinte din istoria Americii, pentru că, pe perioada domniei sale, SUA se vor diviza în mai multe ţări independente.

          O altă viziune a Vangăi ar urma să se adeverească anul ACESTA. Prezicerea este una mult mai dureroasă decât criza economică. „În 2010 este debutul celui de-al treilea război mondial, care va începe în noiembrie şi se va termina în octombrie 2014. Se va desfăşura, la început, cu arme convenţionale, ca apoi să aibă loc atacuri cu arme nucleare şi chimice, spre final“, indică profeţia bulgăroaicei.

          Kursk, un naufragiu anunţat

          O altă prezicere care s-a împlinit a fost accidentul submarinului Kursk, din august 2000. Dar, în 1980, când Vanga „vedea“ catastrofa, nimeni nu a înţeles. Toţi cei care au auzit-o s-au gândit că este vorba despre oraşul cu acelaşi nume, situat în plină câmpie, la foarte mare depărtare de mări şi de fluvii. Abia după scufundarea submarinului şi moartea celor 117 marinari, lumea i-a înţeles premoniţia.

          Oamenii de ştiinţă care s-au ocupat îndeaproape de studiul „fenomenului Vanga“ afirmă că ea ar fi prezis chiar şi atacul terorist de la 11 septembrie 2001, asupra Turnurilor Gemene din New York. „Groază! Groază! Fraţii noştri din America se prăbuşesc de la mare înălţime, înjunghiaţi de moarte de ciocurile unor păsări de oţel! Apoi, lupii vor ieşi urlând din tufişuri şi mult sânge nevinovat va curge în valuri“, prevestea bătrâna bulgăroaică în 1989. „Traducerea“ experţilor ruşi a remarcat în cuvintele sale atât atacul terorist, cât şi replica furibundă a americanilor în atacarea Irakului – Bush, numele fostului preşedinte american, se traduce prin „tufiş“.

          Vizitată pe timpul vieţii de oameni simpli, dar şi de regi şi preşedinţi de stat, de ţărani şi de miniştri, bătrâna ţărancă oarbă este şi acum venerată în Bulgaria ca o sfântă care a ajutat sute de mii de oameni sfătuindu-i în legătură cu ce le pregătea viitorul, indiferent de condiţia lor socială.

          Lovită de trăsnet, a rămas oarbă

          Pe numele ei de fată Evanghelia Sourcheva, Vanga s-a născut pe 31 ianuarie 1911, în localitatea Strumiţa din Macedonia. Venită pe lume prematur, cu urechile lipite de cap şi cu degetele unite între ele şi la mâini, şi la picioare, a reprezentat încă de atunci un semn divin pentru familia de plugari săraci care i-a dat viaţă.

          La 12 ani este surprinsă de o furtună, luată pe sus de vânt şi lovită de fulger. Cele două verişoare care o însoţeau scapă neatinse. Şocul a orbit-o, dar i-a adus şi capacitatea care o va face renumită. Intră în contact cu persoane decedate de sute de ani (nu e vorba de spiritism, deoarece spiritele decedatilor, care se pot asimila cu dracii, se folosesc de un medium, pe care-l poseda pentru a-si transmite mesajul – n.m.), se conversează cu mici entităţi (care pot fi draci sau ingeri – Dumnezeu stie! – n.m.) care îi spun ce va urma, ea ajungând să prezică detaliat locuri, evenimente şi persoane din viitor. În 1942 se mută în Bulgaria, în urma căsătoriei.

          După venirea comuniştilor la putere, Vanga are nefericita inspiraţie de a prezice locul şi data morţii lui Stalin. Regimul o aruncă în temniţă, de unde va ieşi doar după moartea dictatorului rus. Comuniştii bulgari îşi dau seama de potenţialul clarvăzătoarei, considerând că este mai bine să se folosească de puterile ei. De atunci, pe la căsuţa ei din orăşelul bulgar Rupiţe s-au perindat peste un milion de oameni, cerându-i ajutorul. Vanga şi-a prezis până şi data morţii – 11 august 1996, cu mult timp înainte. Pe patul de moarte, le-a spus celor apropiaţi că puteri similare cu ale ei are acum şi o franţuzoaică de doar 10 ani.

          sursa: EVZ.ro

          O PREVIZIUNE IMPORTANTA PENTRU ROMANIA

          Cu puţin timp înainte de moarte, Vanga a înregistrat pe bandă de magnetofon o previziune pe care a încredinţat-o uneia dintre nepoatele sale. Rugămintea sa era ca această previziune să ajungă la o anumită dată la o persoană anume, care are misiunea de a o face cunoscută românilor. Explicaţia pe care ea a dat-o a fost că „Românii sunt oameni speciali, dar nu mai cred în valorile lor şi, dacă mesajul le este adus de un străin, este mai bine primit decât de la unul de-al lor.”

          NOTA !!
          Nota:

          Rolul acestui articol nu este acela de a induce teama si nici de a face propaganda capacitatilor reale sau imaginare ale Vangai de a prezice viitorul, ci de a atrage atentia ca o conflagratie mondiala e oricand posibila si probabila, mai ales in contextul actualei crize economice mondiale, al amenintarilor SUA si Israelului cu atacarea Iranului daca statul islamic va continua programul sau nuclear. Asa cum ne arata experienta trecutului, criza financiara globala va fi urmata de un razboi mondial, in care vor fi folosite arme tot mai sofisticate. Interesul meu vizeaza cu precadere Romania, acum cand facem parte din NATO, cand armata romana participa cu trupe de ocupatie in Irak si Afganistan. Ca membra NATO, Romania va fi obligata sa se implice de partea Occidentului, astfel ca poporul roman va fi tarat fara voia lui intr-un razboi in care nu vor exista castigatori vizibili, iar noi ne vom alege cu o tara distrusa, cu un popor decimat, debusolat si infometat. Speram ca politicienii romani si opinia publica vor putea evita angrenarea tarii in acest razboi iminent si ca Romania nu va deveni teatru de lupta, implinind astfel o profetie mai veche referitoare la tara noastra. Trebuie sa subliniez faptul ca acesta e numai un scenariu care se bazeaza pe anumite tendinte, semnale si realitati ale lumii contemporane, scenariu care trebuie luat in considerare de cei care conduc destinele Romaniei, asa cum fac toate tarile care nu lasa viitorul lor la voia intamplarii, pentru a nu fi luati pe nepregatite, cum s-a mai intamplat de atatea ori in istoria noastra.

  6. DUMNEZEU SA-L IERTE PE ADRIAN PAUNESCU!
    Astazi n-am fost bun de nimic.Incerc acum la sfarsit de zi sa-mi adun gandurile si sa astern cateva randuri.Iti multumesc Teo ca-mi oferi aceasta posibilitate.
    Oricum n-am suficiente cuvinte pentru ami exprima si expune intreaga amaraciune care salasluieste in sufletul meu.
    Am facut parte din generatia …”in blugi si adidasi” si am insotit cenaclul flacara de nenumarate ori pe stadioane.In vremurile acelea de trista amintire in care propaganda comunista ne agresa la tot pasul eu mi-am gasit refugiul in doua locuri:biserica si cenaclul flacara.
    Doamne,cat am suferit cand s-a sfarsit!Am continuat totusi,sa-l citeesc si recit pe Adrian Paunescu ori de cate ori mi se oferea ocazia.Asa a inteles in acele vremuri adolescentul din mine sa protesteze fata de cei care i-au pus causul in gura.
    …sunt prea necajit sa mai continui acum…poate maine

    1. @sadicu
      Inseamna ca sunetm de varste apropiate.
      Cred ca am fost doar de 2 -3 ori la Cenaclu, dar am crescut cu melodiile alea.
      Nu prea am avut putere sa scriu astazi , nu am gasit cuvintele potrivite. Eu sunt mai degreaba o luptatoare, pot sa scriu foarte usor impotriva lui basescu si PDL, cand trebuie sa scriu despre sentimentele mele imi este mai greu

    2. cenaclul FLACARA a fost mijlocul prin care noi reuseam sa ne exteriorizam, sa strigam cat puteam de tare ,sa tipam ,sa ne eliberam de acele angoase acumultae…in mintea noastra, a tuturor, mocnea ideea de libertate, de un trai mai bun ,de credinta in valorile bisericesti si valorile Romaniei…AVEAM NEVOIE DE ASTA , SI CULMEA AVEM SI ACUM DIN NOU NEVOIE !!
      ADRIAN PAUNESCU AFOST DE-AL NOSTRU –A FOST ROMAN –UNUL DIN GENERATIA IN BLUGI –

        1. NICIODATA NU AM AVUT UN TRAI MAI BUN DE LA REVOLUTIE INCOACE ..
          TOT CE A FOST A FOST O MARE DEZILUZIE…
          MA INTREB DACA SA MERITAT SA MA NASC AICI,IN ROMANIA …
          PENTRU CE AM INVATA ,PENTRU CE AM MUNCIT, PENTRU CE PARINTII MEI M-AU TINUT IN SCOALA ,PENTRU CE AU SUFERIT EI …
          AM AVUT SANSAA SA VAD SI EU O TARA -MAI DEMOCRATA DECAT NOI…SUNTEM DEPARTE DE ADEVAR ;PARCA AM FACUT UN SALT IN TIMP…SI NE-AM TELEPORTAT IN VIITOR …CE SA SPUN?
          ALTE PREOCUPARI,ALT MOD DE GANDIRE,ALTA COCEPTIE DE VIATA , ALT NIVEL DE TRAI, ALTA ABORDARE ,–ITI VENEA SA MAI TRAIESTI !! AICI…TRAIESC NUMAI CATIVA ..
          OK IMI CER SCUZE -AM SA MA RETRAG
          VA UREZ O SEARA PLACUTA IN CONTINUARE SI SA AUZIM NUMAI DE BINE

  7. Draga Teo!
    Te rog sa nu te grabesti sa inchizi aceasta ”pagina” dedicata maestrului Adrian Paunescu deoarece sunt convins ca foarte multi dintre cei care-ti trec zilnic ”pragul” au ceva de spus.
    Adrian Paunescu a murit dar noi mai putem sa-l tinem aici in viata inca cateva zile.
    Eu nu cred ca suntem de varste apropiate.Mai degraba,in aceste zile,multi dintre noi avem aceeasi varsta,aceleasi simtiri,aceleasi tristeti.Sa incercam,macar pentru o perioada sa facem abstractie de baricada care ne desparte datorita nenorocitelor de partipriuri politice.De undeva de sus,Adrian ne indeamna zambind sa ne imbratisam si sa ne iubim.
    voi reveni

    1. @sadicu
      Acum am inteles.
      Nu stiu cum sa fac. Sincer si eu cred ca ar trebui sa nu mai scriu nimic altceva pana la inmormantare.
      Am insa prieteni din blogosfera care asteapta sa scriu.
      Cred ca o sa fac un artificiu si o sa scriu astazi si maine pe blogul Tanyei cu link aici ca sa stie cititoarii unde sa vina dupa articol.

      1. @ Theodora
        Si, cam ce ar fi atat de important de scris in aceste doua zile? Daca sunt prieteni, atunci pot intelege ca a discuta despre politica dambovitena murdara este o impietate. Vor astepta si, cu atat mai mult vor aprecia ce o sa scrieti.
        Plecarea intempestiva a lui Adrian Paunescu mi-a lasat un gol in suflet. Nu stiu de ce, dar asa simt. Ieri, n-am avut putere sa urmaresc programele TV. Aveam impresia ca vad niste corbi care abea asteptau momentul festinului, numit si „rating”. Cap la cap, au transmis mai mult decat au facut-o in 20 de ani.
        Citeam si pe aici „Dumnezeu sa-l ierte”! Dumnezeu sa ne ierte pe noi, pe El sa-L odihneasca!

        1. @ALM
          Aveti dreptate domnule ALM.
          De data asta televiziunile nu au mai avut nici o limita.
          Au pandit moartea poetului, nu mai aveau rabdare, au transmis din fata spitalului. Infiorator unde s-a ajuns.
          Dumnezeu sa ne ierte pe noi, pe El sa-L odihneasca!

  8. Pânã la Adrian Pãunescu, nimeni nu a avut curajul sã afirme
    adevãrul cã Eminescu s-a nãscut în Moldova Mijlocie
    şi sã ne îndemne cu speranţa cã Avram Iancu suntem toţi,
    toţi de pe pãmântul vechii Dacii.
    Dumnezeu sã-l odihneascã

        1. @M.Voicu
          Multumesc pentru vizita!
          Este un moment greu pentru noi cei care l-am apreciat pe maestrul Adrian Paunescu.
          Cred ca o sa merg astazi la Uniunea Scriitorilor si maine sigur voi fi la inmormantare.

        2. @ Theodora, noiembrie 6, 2010 la 11:22am
          Este greu mai ales pentru aceia care nu l-au apreciat; ei nu mai au când sã se ÎNDREPTE !

        3. Râul, ramul, e destul !
          De aiurea: „A mea a fost cea mai frumoasã din partea minunatei pâini. De restul ei, nimic nu-mi pasã, adunã restul de pe masã şi-aruncã-l, draga mea, la câini !”

  9. @alm
    asa se spune la noi in ardeal cand moare cineva:”D-zeu sa-l ierte”.
    Cat despre mediatizarea tragicului eveniment,ce pot sa spun?
    Pacat ca televiziunile abia acum il redescopera pe Adrian Paunescu.

    1. @sadicu
      Nu doar in Ardeal, dar in cazul asta cred ca este mai potrivit asa cum zice domnul ALM…. pe noi sa ne ierte si pe maestru sa il odihneasca.
      Pe mine m-a deranjat faptul ca au stat lipiti de usa siptatalului ca nu cumva sa rateze moartea.

    2. @ Sadicu
      Draga domnule, n-am spus-o cu rautate! Stiu ca atunci cand moare cineva se spune „Dumnezeu sa-l ierte”! Doar ca acum, a murit unul din marii Poeti ai Neamului, nu un om oarecare. Un om langa care, ascultandu-l, oricat erai de obidit, nu puteai sa nu tresalti de patriotism fara culoare politica.

      Stiti de ce a fost interzis Cenaclul Flacara in 1985? Deoarece „in aer” plutea nemultumirea si Paunescu putea aduna la un Cenaclu mai multi tineri decat pot aduna toate sindicatele din Romania de astazi la un miting. Au inchis Cenaclul in mod murdar, lansand tot felul de zvonuri licentioase. Sa para ca „partidul” avea grija de „puritatea omului de tip nou”. Inclusiv prin detoxifierea organismului cu posturi lungi si dese …

      Nu va faceti iluzii cu televiziunile. Dupa ce se va arunca pamant peste El, vor incepe goana dupa alte subiecte „tari”. In Romania, minunile tin doar trei zile …

      1. Aveti perfecta dreptate domnule Alm.Televiziunile sunt societati comerciale care urmaresc profitul si nimic mai mult.
        De asemnea,aveti dreptate cand afirmati ca Adrian Paunescu a fost interzis deoarece reprezenta un pericol pentru regimul comunist de atunci.Nu trebuie uitat nici contextul acelor ani.La conducerea fostei uniuni sovietice a ajuns Mihail Gorbaciov care pentru prima data in istoria comunismului a ”slabit surubul” totalitarismului(va mai aduceti aminte de glasnost si perestroica).Concomitent,in Polonia,sindicatul solidaritatea era tot mai activ.
        Inca din 1985 ,lagarul socialist incepea sa scartie din toate incheieturile.Cum sa nu fie interzis un personaj care reusea cu atata succes sa mobilizeze masele.

  10. Pingback: Cristian Dima
    1. @Zina
      Draga mea Zina, sunetm multi care il apreciem pe maestrul Paunescu.
      Toata generatia (in blugi si adidasi) care a crescut cu poeziile lui il apreciaza.
      Dumnezeu sa il odihneasca.

  11. Am avut si noi in ultimii 200 de ani 2 nestemate,2 bijuterii ale coroanei si am reusit sa nu le folosim pentru duhul poporului nostru si asta din cauza noastra care incruntati,nespalati,basinosi,nespalati ,uraciosi,locuind in gropi acoperite cu stuf,stingheri uitandu-ne mereu la ceilalti daca reeusesc sau nu si daca reusesc sa incercam si sa ii terminam.Ca sa nu mai spun cat suntem de vanitosi,derai si cruzi cu ai nostrii cand reusesc sa faca ceva bun pentru noi,pur si simplu ii omoram ii vindem ptr.cativa arginti.Mancam numai fasole si malai ptr. ca asta creste singur in loc sa cultivam ceva si sa ne imbunatatim viata.Locuiam in bojdeuci imprastiate in loc sa ne construim orase si asezari umane care ne aparau de inamici si razboaie.Cand s-a ivit cateun conducator care dorea sa adune poporul si sa-l scoata in lume il lichidam la fel ptr. cativa sfanti.istoria nu ne-a invatat nimic in continuare procedam la fel si nimeni nu reactioneaza Alo! domnule Nastase! nu sunteti singurul cu menire din sfanta Romania.
    Duhul sfant al acestui plai ,al acestor oameni(asa cum sunt ei) nu ramane dator posteritatii,dar a sosit pe plaiul nostru al treilea nestemat care ni-l trimite providenta el se va impune cu credinta si pricepere si credinta si daca oamenii de rand nu-l vor ocroti si impinge in fata,mai mult il vor executa cu barfa si blestemurile lor bizantine si atunci inseamna ca ne meritam soarta si Romania o sa dispara de pe pamant oricate valori de alta natura.

    Nu pot sa nu observ ca nu il ataca nimeni pe acest satana care e trimis sa ne incerce iar noi ramanem mai saraci ,mai hartuiti.Unde sunt frumosii cavaleri din Bucuresti?niciunde pentru ca le e frica!

    Maestre ,te rog din suflet sa te intalnesti cu Eminescu si faceti lucrurile cum le-ti visat!

    1. @brankardierul
      In primul rand ma bucur ca ai revenit pe blog.
      M-am tot gandit la tine. Ultima oara mi-ai spus ca am scris prea mult si ca nu ai putere sa citesti tot.
      Despre maestrul ce sa mai spun? …. eu, un biet contabil fara nici un talent la cuvinte, decat ca il respect si ca va ramane vesnic in inima mea.

Lasă un răspuns către DYN Anulează răspunsul