Statele Unite, Germania, Romania si Letonia au votat impotriva unei recomandari de a atribui Palestinei statutul de stat cu drepturi depline al UNESCO.

Consiliul Executiv al organizatiei a aprobat recomandarea cu o majoritate covarsitoare.

Palestinienii au obtinut astfel o prima victorie diplomatica în încercarea lor de a castiga recunoasterea internationala a unui stat Palestina.

Recomandarea, initiata de un grup de tari arabe, va fi supusa la sfarsitul lunii aprobarii Conferintei Generale a UNESCO.

Statele Unite au făcut apel la „toate delegatiile” sa voteze împotriva acestei recomandari, într-un comunicat al ambasadorului american la UNESCO, David Killion. Apreciind că acest demers este „neadecvat”, Killion a avertizat că acest dosar „ar putea afecta grav capacitatea organizatiei de a-si îndeplini mandatul important„.

La Washington, influentul congresman Kay Granger, care prezideaza comisia Camerei Reprezentantilor responsabila de repartizarea fondurilor pentru politica externa americana, a avertizat că va face demersuri pentru „a pune capăt finantarii” organizatiei culturale de catre Statele Unite.

Franta a precizat ca este prematur pentru Palestina să ceara aderarea deplină la UNESCO, subliniind că prioritatea în acest moment trebuie să fie „reluarea negocierilor” cu Israelul. „UNESCO nu este instanta adecvata”, a insistat purtătorul de cuvant al Ministerului Afacerilor Externe, Bernard Valero.

Spania a anuntat la randul său ca va vota „în favoarea acestei recomandari„.

O schimbare de statut la UNESCO ar permite Palestinei să depuna cereri de recunoastere în Patrimoniul Mondial al Umanitatii a unor obiective din teritoriile palestiniene ocupate de Israel.

Palestinienii intenţioneaza sa prezinte candidaturi la Patrimoniul Mondial pentru Betleem, locul de nastere al lui Isus Hristos, Hebron, pentru Cavoul Patriarhilor – moscheea Ibrahim (numele musulman al lui Abraham) – un obiectiv respectat atat de evrei, cat si de musulmani, precum si pentru Ierihon.

Pentru ca Palestina sa obtina statut de stat membru al UNESCO, Conferinta trebuie sa aprobe recomandarea cu o majoritate de doua treimi din voturile celor 193 de membri, la sesiunea care va avea loc în perioada 25 octombrie-10 noiembrie, la Paris, unde se afla sediul organizaţiei.

Are cineva idee de ce a votat Romania impotriva?

Anunțuri

44 de gânduri despre „De ce a votat Romania impotriva unei recomandări de aderare a Palestinei la UNESCO?

  1. De ce ? Pai simplu : pentru ca Statele Unite sint …Israelul…iar ceilalti sint niste cacaciosi si-n special Germania care stie cate a patimit dupa razboi din cauza …Israelului { practic cu banii Germaniei s-a ridicat statul Israel} si nu neaaparat a tarii cat a…cetatenilor ei. Iar alelalte doua…Pai ce mi-e Romania ce-mi e …Letonia…tot niste cacaciosi. Chiar astia au capitala la Vilnius…credeam c-o au la …Erevan!

  2. Cum sa adere un stat inca nerecunoscut la ONU la UNESCO???? Europenii sunt doar niste ipocriti care privesc de vreo 1000 de ani cu jind la Orientuil Mijlociu si atat
    In rest nicun stat crestin nu cred ca va refuza ajutorarea financiare a pamantului sfant!

  3. Sunt tot atât de bună la politică externă ca o compresă la un picior de lemn. Habar n-am de ce a votat România aşa. Posibil, cum zice Rădescu, pe motiv de licurici. Posibil însă ca nici ea, România, să n-aibă habar de ce a votat aşa.

  4. Pentru că românii, mă refer la conducători, nu judecă niciodată cu capul lor. Au fost supuşi Porţii Otomane, Imperiului Ţarist, Imperiului Habsburgic, acum e rândul…porţii americane. Unul singur a încercat să judece cu capul lui, bun, rău, cum o fi fost. Şi l-a pierdut…

  5. Nu Romania a votat ci reprezentantii ei basinosi care ridica tricolorul ajutati de felatia doamnei Nutzica si tin ritmul la „Desteapta-te romane” dupa cum le bese Base, cum am vazut exemplificat chiar intr-o emisiune de televiziune americana de tipul „x- factor”.

    1. @incognito
      Am vazut si eu mizeria aia …. ambasadorul SUA ar trebui chemat .. dar ciine sa il cheme …. daca vreun roman ar indrazni sa faca asa ceva cu imnul american ar fi artestat imdeiat

  6. @Theodora
    Eu cred ca problema e mai complicata… Romania nu recunoaste Kosovo, pe cand americanii recunosc Kosovo. In schimb Romania recunoaste Statul Palestinian, cu care are relatii diplomatice la nivel de ambasada, pe cand Vestul, SUA inclusiv, nu recunosc Statul Palestinian…
    Pe de alta parte, cred ca ar trebui sa ne gandim ca in acest Stat Palestinian exista doua partide politice: Fatah si Hamas. Problema e Hamas, spre exemplu Uniunea Europeana a inclus Hamas pe lista organizatiilor teroriste inca din anul 2003. Or, Hamas guverneaza in Gaza, o parte din Teritoriile Palestiniene.
    O alta chestiune care se pune ar fi recunoasterea Israelului de catre Statul Palestinian (bineinteles, o recunoastere reciproca). Impedimentul ar fi statutul Ierusalimului de Est, pe care Palestina il revendica. Dar Israelul considera acest Stat Palestinian o amenintare pentru securitatea sa. Evident, se pune si problema frontierelor dintre Israel si Statul Palestinian. Si aici apare inca o problema majora: Constitutia Fatah (subliniez, Fatah. Deci NU Hamas!!) cu faimoasele articole 12-16. La articolul 12 din aceasta Constitutie se afirma: ” Completa eliberare a Palestinei si eradicarea existentei din punct de vedere economic, politic, militar si cultural a Sionismului.”, lucru ce ingrijoreaza Israelul… De unde ar rezulta ca Procesul de Pace in Orientul Mijlociu nu e incheiat, desi s-au facut pasi importanti. Ma refer, desigur, la Acordurile de la Oslo din 1993 si semnarea Acordului Interim Israeliano-Palestinian in ceea ce priveste West Bank si Fasia Gaza (24-28 septembrie 1995), urmat de retragerea fortelor armate israeliene din cateva orase din West Bank.
    Cu toate acestea se poate spune, oare, ca s-a incheiat Procesul de Pace si ca totul e OK? Negocierile ar trebui continuate. Parerea mea e ca ar trebui sa se inceapa prin a se dezbate chestiunea cu Hamas, care e vazut de catre UE ca o organizatie terorista. Cred ca UE ar trebui sa aiba un rol mai activ in ceea ce priveste continuarea Procesului de Pace si intensificarea dialogului israeliano-palestinian in acest sens. Tocmai pentru ca aderarea Statului Palestinian la ONU sa se faca in bune conditiuni, pornind de la stabilitate in zona si nu de la o situatie zonala instabila si care ar putea deveni oricand exploziva.

  7. SCUIPAŢI AICI!

    Un mincinos ordinar: hingherul PDL Ştefan Pirpiliu

    A apărut o nouă maladie printre căţei. Se cheamă JIGODIA PIRPILIU. Virusul are culoarea portocalie şi se răspîndeşte mediatic, prin agenţi patogeni, precum deputatul-manea Ştefan Pirpiliu, cel care i-a dat numele bolii, jegoasa parvenită şi căcăcioasă Sulfina Barbu sau stîrpitura din vîrful Prefecturii Capitalei, limbricul Mihai Atănăsoaie. La porunca Primului Hingher al Ţării, otrepele enumerate au declarat război bieţilor căţeluşi comunitari.

    Lepădăturile pedeliste ţin cu tot dinadinsul să scoată sute de milioane de euro din masacrarea animalelor, pentru buzunarele personale şi campaniile electorale de anul viitor. În bezna minţii sale puţine, panarama cu faţă de bidon bombardat, acest Pirpiliu-manea, crede că adună voturi manifestîndu-şi intoleranţa şi cruzimea faţă de patrupedele fără stăpîn. Limbricul portocaliu plăteşte leprele din presă ca să-i răspîndească otrava şi minciunile la adresa animalelor nevinovate. Recent, fiţuica pornografică “Libertatea” a găzduit o mizerie de articol diversionist în care janghinosul deputat se laudă că va insista pe lîngă colegii din Parlament să voteze pentru eutanasiere şi că mii de copii ar fi muşcaţi de căţei. Semnatarul mîzgălelii este păduchiosul Radu Nistor, ziarist pomanagiu, celebru în urma relaţiei nepotrivite avută cu o altă ciumă din PDL, infractoarea năsoasă Monica Iacob Ritzi.

    Fripturile dezaxatului Fane (Ştefan) au cumpărat, neaşteptat, şi jurnalişti de la un post de televiziune sobru, de obicei obiectiv: Antena3; ştirea cu apelul lui Pirpiliu către ceilalţi deputaţi şi cu presupuşii copii muşcaţi a rulat ieri, din oră în oră, relatată de o pitifelnică jigărită, cu foamea-n gît, fugită de acasă, Magda Bucur.

    Activitatea deputatului Fane Pirpiliu se limitează la adăugarea unor amendamente criminale, la întocmirea Raportului Comisiei de Administraţie a Camerei Deputaţilor, Proiectului de Lege 921/2007 privind gestionarea cîinilor fără stăpîn, proiect ce aparţine, de fapt, (Atenţie!), fostului Senator Marius Marinescu, vicepreşedinte al PRM. De prisos să mai amintim că sensul proiectul legislativ, care prevedea, iniţial, sterilizarea cîinilor comunitari, şi care fusese aprobat ca atare, în unanimitate, de Senatul României, a fost deturnat la Camera inferioară, for decizional, adică schimbat la 180 de grade, prin amendamentele deputatului manelist. Grabă mare la furat, chiar şi cu preţul crimei!

    Dacă vă uitaţi mai bine la Pirpiriu-manea, îi citiţi, pe mutra-i primitivă, şmecheria de mahala, bădărania de şatră, mitocania neaoşă. Arată ca un fund de maimuţă, împroşcat cu fecale oranj.

    Ţopîrlanul nu poate trăi fără manele; într-un timp, chiar îşi setase o manea drept ton de apel al telefonului mobil.

    Parvenitul ăsta nu este decît unul dintre escrocii încîrduiţi pe la partid de alt hoţ mai mare, Blaga-Faţă de Bideu. Fostul vameş beţiv l-a înfipt bine pe Pirpiliu în afacerile oneroase cu banii Primăriei Sectorului 3 al Capitalei, pe moşia banditului libidinos Liviu Negoiţă. Colaborarea portocalie a adus bani grei firmei DELTA ACM, patronată de fratele deputatului-manea Pirpiliu, din contracte pentru lucrări plătite din fonduri publice.

    Fiindcă veni vorba despre portocaliii agăţaţi de Sectorul 3, să nu uităm că şi Sulfina a fost “aleasă” deputat în fieful lui Blaga-Faţă de Bideu. Piticania în fustă, practicantă a celei mai vechi meserii de pe pămînt, face ce ştie ea mai bine şi ajunge ministresă cînd nu te aştepţi (probabil, în desele momente de beţie extremă ale Dictachiorului). De altfel, putoarea a promovat de sub biroul de primar-general al lui Băsescu. Paraşuta se ţine cu securistul-şef al PDL, viermele alcoolic Silvian Ionescu, mare mahăr pe la Garda de Mediu. Pe vremea cînd madama Sulfina, ca ministresă a Mediului, dădea aprobări pentru defrişări frauduloase, cei doi amanţi s-au dedulcit la o groază de bănet furat; deşi instituţiile abilitate au intrat pe fir, ancheta s-a muşamalizat, iar hoţii au rămas cu prada, în buna tradiţie a Regimului Băsescu.

    Dragi concetăţeni patrioţi, singura soluţie de eradicare a JIGODIEI PIRPILIU rămîne eutanasierea purtătorilor virusului portocaliu!

    (Sursa: Tricolorul)

  8. Acad. Florin Constantiniu: „Un popor de oi naşte un guvern de lupi”
    Data publicarii: 01.06.2010 23:53:00

    La 20 de ani de la marea vărsare de sânge din decembrie 1989, România arata ca un animal bolnav şi hăituit. Ne uităm în urmă şi nu ne vine să credem că au trecut două decenii de speranţe zadarnice.Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea şi deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe trăgaci, manipularea televizată. Lipseşte o viziune, un proiect naţional de salvare. Lipseşte harta viitorului. Trista privelişte n-a căzut din cer. Au creat-o politicienii şi românii înşişi. Cum a fost turcul, aşa a fost şi pistolul. Nu mai putem să ne ascundem după deget.

    Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune în faţă o oglindă necruţătoare în care, dacă avem curajul să privim, ne vom afla poate izbăvirea.

    „Din nefericire, şansele imense care se ofereau ţării noastre în decembrie 1989 au fost ratate”

    – Cum evaluaţi, fără menajamente, cele două decenii de libertate din viaţa noastră, domnule profesor?

    – Ca pe un inaugural ratat. În istoria fiecărui popor există evenimente cruciale, care inaugurează o nouă etapă în evoluţia societăţii. Decembrie ’89 a fost un astfel de eveniment: crucial, înnoitor, fondator.
    Din nefericire, şansele imense care se ofereau ţării noastre au fost ratate şi, astfel, România împarte cu Bulgaria şi Albania ultimele locuri din clasamentul ţărilor foste comuniste.

    – Pentru un individ, 20 de ani înseamnă mult, aproape o treime din viaţă. Ce reprezintă pentru istorici aceeaşi perioadă?

    – Pentru istorici sunt foarte instructive, într-un astfel de moment, comparaţiile cu alte intervale de timp ale istoriei naţionale. Iau două exemple de perioade cu o întindere de două decenii, ca aceea scursă de la căderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. În primul caz, perioada a fost marcată de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului român modern, la câştigarea independenţei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, în primul rând reforma agrară din 1864, şi politica de modernizare promovată după aceea de Carol I, au făcut ca statul român să se smulgă din înapoierea determinată – în principal – de dominaţia otomană, şi să se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Să nu uităm că, în acest interval, apar „Junimea” şi Eminescu! A doua perioadă: 1919-1938. Ieşită dintr-un război pustiitor şi lovită de o criză economică de o duritate nemiloasă (1929-1933), România a izbutit, totuşi, să înregistreze un remarcabil progres în toate direcţiile, 1938 fiind anul de vârf al României interbelice.

    – Vorbiţi de două perioade excepţionale, domnule profesor! Ce se întâmplă astăzi în România se află la polul opus!

    – Într-adevăr. Am ales aceste două perioade tocmai pentru că ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. În toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: în 1859, aşa cum am spus, se aşează temelia statului român modern; în 1918, se desăvârşeşte unitatea naţională a românilor; la 22 decembrie 1989, se închide „paranteza” comunistă, deschisă în 1945 de ocupantul sovietic, şi se reintră pe făgaşul dezvoltării fireşti a societăţii româneşti. Veţi fi de acord – sper – ca la cea mai sumară comparaţie, perioada postdecembristă apare cu o întristătoare sărăcie de rezultate. Suntem liberi, este adevărat, dar a progresat în vreo direcţie România ? Sunt, astăzi, românii mai fericiţi? Există un mare ideal naţional care să-i mobilizeze pe români? În raport cu 1859-1878 şi 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decât infime temeiuri de satisfacţie şi deloc de mândrie.

    „Clasa politica s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogăţească. A jefuit cum nici huliţii fanarioţi n-au făcut-o”

    – De ce, în ultimii 20 de ani, românii nu au mai fost în stare să repete performanţele din perioadele pe care le-aţi amintit?

    – Părerea mea este că perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice şi intelectuale cu angajarea plenară a maselor într-un proiect naţional, mobilizator şi stimulator. În 1859, generaţia paşoptistă (Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu), cea mai creatoare generaţie a istoriei româneşti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteană, care voia unirea şi independența. În 1918, generaţia Marii Uniri (Ion I. C. Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia „România Mare” şi afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea românească a fost profund divizată (vezi „Piaţa Universităţii”), lipsită de un proiect naţional şi incapabilă să-şi mobilizeze resursele pentru a valorifica şansele ce i se ofereau: în primul rând, unirea Republicii Moldova cu România. Pe scurt, nici clasa politică, nici societatea românească nu au fost în măsură să asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilităţi oferite de căderea comunismului.

    – Cu alte cuvinte, putem vorbi de o „ratare” postcomunistă a României?

    – Vorbim de clasa politică şi de societatea românească. Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria României. Lipsită de expertiză, avidă de căpătuială şi sigură de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogăţească. A jefuit cum nici huliţii fanarioţi n-au făcut-o. Responsabilitatea ei faţă de situaţia catastrofală a României este imensă. Astăzi, constatăm că industria este lichidată, agricultura e la pământ, sistemul de sănătate în colaps, învăţământul în criză, individualitatea României pe plan internaţional dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenţi, guvernanţii nu au ştiut să atenueze şocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăţi şi deznădejde, clasa politică prosperă. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, şase locuinţe; te întrebi ce vor fi făcând în ele), vile în ţară şi străinătate, maşini de lux etc. s-au strâns în proprietatea clasei politice. Ştiam că avuţia este rezultatul unei activităţi economice. Acum, vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogăţire.

    „În dorinţa de a câştiga bunăvoinţa Washingtonului, am încheiat tratatul dezastruos cu Ucraina”

    – Cine este vinovat de această situaţie?

    – Cred că principalul vinovat de această situaţie este însuşi poporul român! El ilustrează perfect observaţia că „un popor de oi naşte un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor, au permis clasei politice să-şi bată joc, nepedepsită, de ţară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în aceşti 20 de ani, să tragă la răspundere clasa politică sau să „tempereze” setea ei de înavuţire. Pe român nu-l interesează situaţia generală. Dacă prin fin, nas, cumnat, amic etc., şi-a rezolvat păsul lui, restul ducă-se ştim noi unde! Moştenirea multiseculară a lui hatâr şi bacşiş a rămas atotputernică. Cum să îndrepţi o ţară, când cetăţenii ei se gândesc fiecare la sine şi nu la binele comun!? Astăzi, asistăm la situaţii şi mai dramatice. Românii pleacă – din nevoia de câştig – să lucreze în Spania sau Italia, să lupte în Afganistan. Energii şi vieţi se irosesc astfel în beneficii străine. Nu poţi să-i condamni: mai bine să lucreze pentru străini, decât pentru noii ciocoi postdecembrişti, care îi tratează cu un dispreţ suveran.

    – Intrarea României în NATO şi UE a fost, totuşi, o biruinţă postdecembristă.

    – Să fim serioşi! Am intrat în NATO pentru că SUA, factorul decisiv al Alianţei, au vrut-o.
    Aduceţi-vă aminte că, în 1997, când România a dus o campanie pe cât de zgomotoasă, pe atât de inutilă, SUA ne-au închis uşa la summit-ul de la Madrid . În dorinţa de a câştiga bunăvoinţa Washingtonului, am încheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fără a obţine nici un folos. După 11 septembrie 2001, evaluarea americană s-a schimbat radical. În lupta împotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliaţi; în acest context, România a devenit membră a NATO. A fost o decizie americană , nu un merit al guvernanţilor români. O situaţie similară, şi în cazul intrării în Uniunea Europeană.Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei în Est. Dacă avem un dram de sinceritate, trebuie să recunoaştem că suntem încă departe de a fi o ţară la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat însă că este în interesul său aceasta extindere, şi atunci, la grămadă – iertaţi-mi expresia! – am intrat şi noi.

    „Patriotismul e privit, în anumite cercuri ale intelectualităţii noastre şi ale societăţii civile, ca o boală ruşinoasă”

    – Ce-i lipseşte României pentru a fi din nou ceea ce a fost cândva?

    – O „mare idee”, un mare proiect naţional. Înainte de 1859, a fost Unirea; înainte de 1918, a fost desăvârşirea Unirii. Astăzi nu ne mai însufleţeşte nici un ideal mobilizator. În perioada interbelică, Cioran ar fi vrut ca Bucureştiul să devină Bizanţul sud-estului Europei. Şi, fără nici o exagerare patriotardă, ar fi putut deveni. Astăzi nici nu vrem, nici nu putem să ne afirmăm. Economic , România a devenit o piaţă de import. Nu cunosc vreun produs românesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. În politica externă, am dispărut de pe harta diplomatică a Europei. În plan cultural, scriitorii români aşteaptă, în continuare, Nobelul… În stadiul actual, cred că sectorul în care România ar fi putut să se manifeste cu şanse de succes era cel cultural-ştiințific. Din nefericire, guvernanţii postdecembrişti şi-au bătut joc de învăţământul românesc, supus la tot felul de „reforme” şi „programe” inepte şi distructive. Dacă, din rândul elevilor sau studenţilor, au ieşit elemente de valoare, ele sau au plecat în străinătate sau au dispărut în mediocritatea din ţară. Aveam şansele să fim Bizanţul Europei de Sud-Est. Am rămas însă la periferia Europei.

    – Mondializarea ameninţă structura fiinţei naţionale. Se poate sustrage România acestui carusel mortal?

    – Mondializarea este un proces căruia România nu i se poate sustrage, dar căruia îi poate rezista. Nu o rezistenţă, aş spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identităţii naţionale. În Franţa, țară cu o atât de veche şi strălucită cultură, guvernul a iniţiat o dezbatere despre identitatea naţională. La noi, când cineva abordează această problemă, se aud imediat voci care îl acuză că este naţionalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, în anumite cercuri ale intelectualităţii noastre şi ale societăţii civile, ca o boală ruşinoasă. Americanii – îi am în vedere pe cetăţenii SUA – ne oferă cel mai frumos exemplu de patriotism.
    Noi, care îi copiem în atâtea privinţe, rămânem indiferenţi la minunata lor pildă.

    – Mai poate fi patriotismul o valoare în zilele noastre?

    – Dacă vorbim de un patriotism lucid, da, fără îndoială. Eu unul am aderat la principiul atât de sănătos al „Junimii”: „Patriotism în limitele adevărului”. Să-mi iubesc ţara şi poporul, dar să nu le ascund niciodată defectele.Poate este o deformare de istoric, dar cred că identitatea naţională are o componentă esenţială: memoria istorică. Tradiţia se cultivă, în primul rând, prin cunoaşterea istoriei. Când monumentele istorice se părăginesc şi se ruinează, memoria istorică e pe cale de dispariţie.

    – Cum credeţi că vor judeca perioada postdecembristă urmaşii noştri de peste o sută de ani?

    – Peste o sută de ani, cred că judecata urmaşilor şi, între ei, a istoricilor, va fi foarte severă. Anii 1989-2009 vor fi consideraţi o perioadă de declin, clasa politica şi poporul român împărţind, în egală măsură, responsabilitatea pentru această tristă realitate. Să dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, România să aibă situaţia fericită pe care a ratat-o astăzi.

  9. Re.Generation a intampinat-o pe Irina Bokova Director General al UNESCO cu un cadou din partea sus in torilor Ro iei Montane la finalul unei intalniri in cadrul vizitei sale in Romania..Activi tii Re.Generation i-au inmanat dnei Bokova un colaj de imagini-portret ale romanilor declara ii vii ale sprijinului public pentru includerea Ro iei Montane in UNESCO i un raport al asocia iilor A R A i Alburnus Maior referitor la peisajul cultural al sitului minier Ro ia Montan ..De asemenea Re.Geneneration i-a solicitat Directorului General al UNESCO sprijinul direct pentru demararea procedurii de inscriere a Ro iei Montane in Lista Indicativ a Romaniei a monumentelor istorice cu valoare excep ional . Astfel Re.Generation a f cut un apel c tre Irina Bokova in vederea sus inerii includerii oficiale a sitului minier Ro ia Montan in randul valorilor culturale ale lumii a a incat Ro ia Montan s fie conservat i valorificat in mod sustenabil..Dna Bokova a declarat c situa ia de la Ro ia Montan ii este cunoscut i c includerea in Patrimoniul Cultural Mondial al UNESCO ar reprezenta o oportunitate pentru Ro ia Montan ..Vizita Irinei Bokova in Romania reprezint rezultatul a un an i jum tate de diploma ie parlamentar din partea Romaniei pe probleme UNESCO i a constat intr-o serie de intrevederi cu membri ai Camerelor Parlamentare i reprezentan i ai ministerelor…..S-ar putea s te mai intereseze . Comisia Na ional a Monumentelor Istorice…Stimate domnule Ministru .Stimate domnule Pre edinte al Comisiei Na ionale a Monumentelor Istorice .Stima i membri ai Comisiei Na ionale a Monumentelor Istorice .In contextul dezbaterii referitoare la protejarea patrimoniului cultural de le Ro ia Montan a c rui valoare general excep ional este larg recunoscut dar care se g se te paradoxal sub o grav amenin are din partea unui proiect minier suprapus sitului istoric..ca urmare a solicit rilor repetate venite din partea ICOMOS a Academiei Romane a Comisiei permanente comune a Camerei Deputa ilor i Senatului pentru rela ia cu UNESCO Europa Nostra Pro Patrimonio a Ordinului Arhitec ilor din Romania a Uniunii Arhitec ilor din Romania a Uniunii Interna ionale a Arhitec ilor a Consiliului European al Arhitec ilor a Universit ii de Arhitectur i Urbanism Ion Mincu a Asocia iei Arhitectur .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s