Valentin Nicolau a plecat sa isi ocupe locul printre stele

Valentin Nicolau a plecat sa isi ocupe locul printre stele pentru ca ingerii au fost nerabdatori, mult prea nerabdatori, sa citeasca continuarea Basmaniei – Raspantia gandurilor.

Ingerii s-au grabit. Puteau sa mai astepte vreo 40 de ani pamanteni adica doar o singura clipa pentru ei. De ce s-au grabit atat de tare? Valentin Nicolau mai avea atat de multe de facut, scris si de spus pe Pamant, atatea proiecte minunate au ramas neterminate.

Valentin Nicolau reusea prin vorbe putine, uneori doar prin gesturi sau printr-o singura privire sa scoata la suprafata sufletului nostru tot ce aveam mai bun. S-a intamplat si cu mine si pentru asta va avea pentru tot restul vietii un loc in sufletul meu.

Valentin Nicolau „era o forţă” … „În tot ce a făcut a strălucit”  a declarat Mircea Diaconu. Pe cei care iubeau intunericul i-a deranjat acesta stralucire. Ingerilor le-a placut.

Sa privim cat mai des cerul! Ziua sa cautam si sa intelegem „Norii mei” si noaptea sa privim stelele. De undeva, o stea, Steaua Valentin Nicolau ne va ocroti cu blandete visele, visurile.

„A plecat luând cu el intreaga revoltă” spune domnul Adrian Nastase pe blogul lui. Nu cred ca este asa. Revolta a ramas in noi, cei care gandim si simtim la fel si doare al naibii de tare. Daca pe mine ma doare atat de mult despartirea imi dau seama cat de multa durere simt cei apropiati.

Gandul ca, pentru o vreme, nu va mai scrie nimic nou si nu ne va mai bucura sufletele cu fotografiile pe care le posta pe contul dansului de facebook este foarte greu de suportat. Multi dintre noi, cei care meritam, il vom reintalni in ceruri sau intr-o alta viata.

In viata asta am avut onoarea sa fiu unul dintre prietenii de pe facebook ai lui Valentin Nicolau. Poate in alta viata voi avea norocul sa il si intalnesc. Ii multumesc ca a avut incredere in mine.

Condoleante  familiei!

” Cu trecerea anilor, transcriu pe hârtie din ce în ce mai puţin poveştile care se nasc şi mor în mine. De aceea fiinţa mea e încărcată cu o stare toxică. Cuvintele sunt ca apa de izvor: dacă le ţii în tine, se strică, dacă le dai drumul, devin proaspete şi bune. Poveştile nescrise putrezesc. Nevoia de a mărturisi nu trebuie reprimată. Literatura nu poate fi decât mărturisitoare, pentru că înţelegerea lumii este actul cel mai personal posibil. Echilibrul dinamic dintre pelerinajul interior şi trăirea în comuniune, dintre regăsirea sinelui şi împărtăşirea lui cu celălalt îmi face sufletul transparent redându-mă mie şi lumii deopotrivă. Abia atunci când braţele mele întinse ca pe o cruce nevăzută află echilibrul, scriu aşa cum iubesc, fără efort”.  a declarat Valentin Nicolau.

Publicitate