Sa ramanem in pielea goala si fericiti ca suntem toleranti?

Ambasadorul SUA la București aplauda esecul referendumului: “Este exprimarea poporului român pentru toleranță”

Chiar NU cred era nevoie de acest exemplu. Un exemplu de toleranta mai mare decat sa alegem (acceptam impunerea) unui presedinte de tara minoritar nu cred ca se poate si cred ca era SUFICIENT acest exemplu. Eu una sincer mi-as dori ca poporul meu sa fie mai putin tolerant cu lucrurile care ne fac rau dar mai patriot, mai vertical, mai combativ.

Cat de toleranti ne vor partenerii nostri occidentali? Atat de toleranti incat sa ajungem victime? In numele tolerantei putem pierde dreptul de a crede, dreptul la familie, dreptul la libertate, dreptul la Adevăr. Da, poporul roman este un popor tolerant. Dovada este covietuirea pasnica (au fost si cateva exceptii) cu vreo 10 – 15 etnii, culturi, religii.

Toleranta insa trebuie sa se opeasca atunci cand este depasita compromiterii normalităţii. Dictatura majoritatii este periculoasa spunea acum ceva timp presedintele Romaniei, minoritar etnic si religios. Atunci sa acceptam dictatura minoritatii? Dictatura minoritatii este normala? Sa ii toleram pe criminali, pe violatori, pe hotii agresivi. Ca si ei sunt minoritari

Sa le dam tot? Le-am dat fabricile si s-a ales praful de ele. Pamantul tarii este cumparat de straini intr-un procent periculos de mare. Stiu, stiu nu ia nimeni pamantul sa plece cu el dar recolta poate sa fie exportata si noi sa intram in foamete sau sa importam produse de proasta calitate in loc sa mancam ce se recolteaza de la noi.

Sa le dam si casele, sa devenim chirasii lor? Prea multi proprietari sunt in Romania. In tarile occodentale se sta cu chirie. Sa le dam si femeile si copii? Sa le dam conturile din banca, masinile, mobila, si hainele de pe noi? Sa ramanem in pielea goala si fericiti ca suntem toleranti? Sa acceptam tot? Chiar si valoriiile care NU ne sunt proprii, cu care nu avem nici o legatura?

Istoricul Arnold Toynbee scria în lucrarea sa “Studii asupra istoriei” că “o societate care la un moment dat a dominat lumea se prăbușește sub propriile slăbiciuni, după ce ani sau decenii acceptă ca în interiorul ei să se infiltreze valori, obiceiuri, mode, tradiții, credințe, forme de viață, asociere care nu îi sunt proprii. Când o societate ajunge în pragul dezintegrării sale istorice devine pradă ușoară pentru dușmani. Societatea ajunge asemeni unei corăbii în derivă în așteptarea valului cel mare care să o înghită și să o șteargă de pe fața pământului”

Trezeste-te popor roman! Cat nu este prea tarziu.