Liviu Negoiţă, încă una din peniţă! O sală de sport cât zece diguri pentru inundaţii

Pentru ca ma intereseaza cum este administrat sectorul 3, preiau partial articolul scris in Cotidianul de domnul Cornel Nistorescu:

Liviu Negoiţă, încă una din peniţă! O sală de sport cât zece diguri pentru inundaţii

* Producţia de săli de sport continuă pe ascuns

* Un grup şcolar care abia supravieţuieşte investeşte 17,5 milioane lei

* Complexul va depăşi 5 milioane euro

* Banii au căzut din cer şi au fost atribuiţi cu ajutorul unei laborante şi al unei secretare

* Firma beneficiară este dintre favoritele lui Liviu Negoiţă

* Flori Boştină, prietena nevestei lui Negoiţă, învârte lucrările din sectorul 3!

Un mega-proiect printre gunoaie

Dincolo de Piaţa Bobocica, pe unde începe periferia şi pe unde se întind doar atelierele de vulcanizare, depozitele de cauciucuri şi căminele de nefamilişti părăsite de câţiva ani, răsare o lucrare monumentală. O sală de sport cum n-a mai văzut mahalaua Bucureştilor. În special, cea din sectorul 3. Pe Bulevardul Energeticienilor se înalţă deja structura de beton a unei lucrări de-a dreptul spectaculoase. Ea a răsărit de puţină vreme în curtea Grupului Şcolar „Elie Radu”. Pe panoul destinat informării publicului scrie clar: Beneficiar – Grupul Şcolar Elie Radu; Constructor: AB Construct, Proiectant: SC Imoplan SRL”.

Tare grup şcolar dacă îşi permite să construiască o asemenea bijuterie de sală de sport. Am dat fuga la secretariat să admirăm aşa mândreţe de gospodari. Acolo, directoarea coordonatoare a Grupului Şcolar „Elie Radu”, doamna Ioana Arieş, s-a dovedit a fi extrem de zgârcită la vorbă. Nu avea habar care este valoarea construcţiei. Dacă o anunţam mai din vreme ar fi cerut de la Inspectoratul Şcolar o copie a contractului.

– Dumneavoastră ca directoare nu ştiţi?

– Nu, pentru că nu eu am fost preşedinta comisiei de licitaţie.

– Dar cine a fost?

– Administratoarea Constanţa Pistol, laboranta Ciobanu Maria şi secretara Cercel Mihaela.

– Şi nu vă aduceţi aminte de valoarea proiectului?

– Jur că nu, a spus doamna directoare.

Ştia doar că în anul 2009 s-a făcut un studiu de fezabilitate şi s-a organizat o licitaţie. Toate acestea s-au desfăşurat în vara lui 2009. Atunci s-a adjudecat şi licitaţia câştigată de firma AB Construct.

– Cu câţi bani contribuie Grupul Şcolar „Elie Radu”, am întrebat eu.

– Cu nici un leu! Toţi banii vin de la Primăria Sectorului 3! Dacă doriţi detalii şi aprobări pentru alte amănunte, vă rog să vă adresaţi inspectorilor de sector!

Vulcanizarea – centru de informaţii al cartierului Vitan

Administratoarea grupului şcolar, doamna Constanţa Pistol, preşedinta comisiei de licitaţie, era la fel de misterioasă ca şi directorul coordonator. Nu-şi aducea aminte valoarea contractului, nici termenul de dare în folosinţă, nici suprafaţa desfăşurată a construcţiei din curtea şcolii. Şi ea, ca şi domana Ioana Arieş, ştia un singur detaliu. Că respectiva construcţie este una prevăzută în etape! Anul acesta se face ceva, anul viitor, altceva.

Am părăsit curtea grupului şcolar şi am revenit peste câteva ore. Doi profesori întârziaţi prin clădire, speriaţi de întrebările noastre, au refuzat să vorbească. Abia după ce le-am promis cu mâna pe inimă că nu le vom publica numele, au avut curajul să ne dea câteva detalii. Sala de sport este o afacere a Primăriei Sectorului 3. E vorba despre o lucrare de mari proporţii. Ea costă din start 17,5-18 milioane de lei. Adică peste 4 milioane de euro. Dar va costa mult mai mult. E vorba de o sală mare de sport, de o sală de sport secundară pentru sportivi şi de un complex de fitness, inclus în construcţie. De ce fitness, am întrebat noi? Profesorii şi elevii grupului sunt aşa mari iubitori de fitness?

– Nici vorbă, domnule. Fitness-ul este pentru cetăţenii din afara şcolii! Sala va avea şi o zonă comercială.

Am privit în jur. Posibilii beneficiari ai fitness-ului de la „Elie Radu” au dispărut de mult. Blocurile din preajmă n-au nici uşi şi nici ferestre. În jurul lor e plin de oase, de sticle sparte şi de rahaţi. Se vede clar că blocurile zac părăsite de câţiva ani. Mai rămâne ca fitness-ul să fie organizat pentru muncitorii de la atelierele de vulcanizare de peste drum. Şi pentru şoferii care aşteaptă să-şi schimbe jantele sau să le fie cârpite cauciucurile dezumflate.

Ne-am oprit şi la o vulcanizare de cealaltă parte a străzii. Băieţii de la petice erau mai informaţi decât directoarea şi decât administratoarea.

– Am auzit că pun un televizor gigant pe peretele sălii sporturilor! Aşa s-au lăudat nişte profesori!

– La ce le-o folosi o aşa sală aici, la mahala?

– Mata nu vezi, şefu’, că se înfrumuseţează sectorul? Se pun bănci de lemn, de doujcinci de milioane bucata. Şi coşurile de lemn fac 15 milioane, ce crezi mata! La aşa sală de sport, doar n-o pune coşuri de tablă?

Pe tabla indicatoare nu scrie suprafaţa, deşi e prevăzut de lege. Misterul l-a rezolvat tot unul dintre băieţii de la vulcanizare.

– Am auzit că sala ar avea 3.500-3.800 de metri pătraţi construiţi. De fapt, nu e sală, e un complex sportiv. Plus parcările! Cu astea o să avem noroc, că spectatorii o să vină să le facem roţile!

De pe trotuar am şi dat telefon la Inspectoratul Şcolar al sectorului 3. Nu mai e ca altădată.

– Sunt 4 inspectori! Cu care dintre ei?

– Cu cel care răspunde de construirea sălii polivalente de la Grupul Şcolar „Elie Radu”.

– Nu avem nici o sală polivalentă la Grupul Şcolar „Elie Radu”. La revedere!

Nu vă mai repet dialogul telefonic purtat la Inspectoratul pentru Educaţie şi Învăţământ al Capitalei. Ni s-a spus acelaşi lucru. Inspectoratul nu are nici o investiţie la Grupul Şcolar „Elie Radu”!

Afacerile nevestei lui Negoiţă sau doar ale PDL?

De câteva săptămâni am solicitat în mod oficial Primăriei Sectorului 3 informaţiile referitoare la construcţia din curtea Grupului Şcolar „Elie Radu”.

Pentru continuare cititi  AICI